Pagini din fascinanta istorie a scolii Reiki

Parintele Scolii Reiki este japonezul Mikao Usui (15 august 1865 – 9 martie 1926). Din pacate, elevii Reiki il cunosc dintr-o singura sursa – eleva sa, doamna Hawaya Takata, cea care a adus Reiki in Occident. Lipsa informatiile scrise despre Mikao Usui a facut sa circule mai multe povesti, usor diferite, despre modul in care Usui a cunsocut puterea energiei Reiki.

Se spune ca Mikao Usui a fost preot crestin si decan al unei mici universitati din Kyoto. Intr-o zi, intr-o discutie cu studentii sai, acestia au amintit vindecarile facute de Iisus si vorbele lui: „Toate cele pe care eu le-am facut le puteti face asemenea mie si mai mult decat atat”.

Acestia l-au rugat apoi pe Mikao Usui sa ii invete sa vindece oamenii. Conform traditiei japoneze, onoarea sa de decan il obliga sa fie capabil sa raspunda intrebarilor studentilor. De aceea, Usui a plecat intr-o lunga calatorie prin lume, ajungand la un moment dat chiar si in Tibet, unde se spunea ca fusesera gasite scrieri ce atestau vizita in zona a sfantului Isa, despre care se crede ca a fost insusi Iisus. Insa momentul cel mai important al cautarilor s-a consumat tot in Japonia, la 17 mile de Kyoto, pe Muntele Sacru Kuri Yama. Cu ajutorul unui prieten al sau, un calugar Zen, aflase ca trebuie sa intre in post si meditatie timp de 21 de zile. Fiind pe munte, inaintea ivirii zorilor celei de-a 21 zile, in intuneric deplin, deoarece era Luna Noua, rugandu-se sa primeasca un raspuns, a vazut deodata o luminita apropiindu-se de el. Pe masura ce se apropia, lumina devenea din ce in ce mai mare. Primul sau impuls a fost sa se ridice si sa fuga, insa a realizat ca nu putea pur si simplu sa abandoneze o cautare care durase ani si ani.

S-a inchinat pentru orice ar fi putut urma si, brusc, lumina l-a lovit in mijlocul fruntii. usui a crezut ca a murit.

Milioane de balonase multicolore i-au aparut in fata ochilor. Curand, acestea au devenit albe, stralucitoare, fiecare continand un simbol. Ele s-au perindat in fata ochilor lui Usui unul cate unul, suficient de rar incat sa le poata memora. Cand si-a revenit din initiere, era in plina zi. In entuziasmul sau de a impartasi experienta prietenul sau, calugarul Zen, Usui a inceput sa coboare muntele alergand. Era uimit de cat de puternic si intinerit se simtea, dupa postul prelungit pe care tocmai il incheiase.

Deodata, in graba sa, s-a impiedicat si s-a lovit la picior. Instinctiv, s-a aplecat pentru a atinge locul unde se lovise si a fost uimit sa observe ca, in cateva minute, sangerarea s-a oprit, iar rana s-a vindecat complet.

Coborand muntele, a ajuns la un han unde a comandat micul dejun. Hangiul, care stia ca Usui urcase de 21 de zile pe munte pentru a medita, l-a sfatuit sa manance doar o supa (se stie ca este periculos sa inchei o perioada de post cu o masa imbelsugata). Usui a refuzat si acomandat un mic dejun complet. A mancat tot, fara a avea nici macar o usoara indigestie. Vazand aceasta, nepoata hangiului, pe care o durea cumplit o masea – obrazul ii era umflat de cateva zile – l-a rugat sa o trateze.

Usui si-a asezat mainile pe obrajii fetei si, in relativ scurt timp, durerea si umflatura au disparut.

Usui si-a continuat apoi drumul spre prietenul sau, calugarul Zen. L-a gasit in mari dureri, acesta suferind de artrita. In timp ce-i povestea calugarului experienta petrecuta pe munte, Usui si-a asezat mainile pe acesta, iar foarte curand durerea s-a usurat foarte mult, disparand a doua zi.