viata-de-dincolo

Intalnire de gradul trei cu cei din lumea de dincolo

Publicam astazi un fragment din cartea Helenei Renard, o scriitoare preocupata de marturii ce vin din viata de dupa viata, un subiect ce ramane de mii de ani invaluit in mister. Un alt fenomen este si el relatat frecvent: momentul viziunii unei fiinte care vine pentru a-l intampina pe cel decedat: fie un parinte, fie un prieten decedat inaintea lui, care vine astfel sa-l „caute”.

Primele studii care au reusit sa mentioneze aceasta aparitie, a unui parinte decedat, au fost realizate de William Barret, in 1926, si Harnel Hart, in 1929. Se intampla adesea ca aceasta aparitie sa fie numita de cei care mor „fantoma”. Doctorul Ring precizeaza ca, potrivit observatiilor sale, cel care moare intalneste fie o fiinta draga disparuta, fie o „fiinta lumina”, dar niciodata pe amandoua.

Doctorii Karlis Osis si Haraldson sunt primii care au condus o ancheta stiintifica in India si in S.U.A., recurgand la sute de marturisiri ale celor care agonizau si ale „decedatilor”, care sustineau ca ar fi vazut o aparitie.

Prima constatare: doua treimi din aparitiile celor care s-au aflat in moarte clinica pun in scena persoane decedate, in vreme ce halucinatiile subiectilor care agonizeaza pun in scena persoane vii.

A doua constatare: in 50% din cazuri, aparitia manifesta dorinta de a-l lua cu sine pe muritor in lumea cealalta. Nici o halucinatie a vreunei persoane vii nu manifesta aceasta dorinta.

A treia constatare: in cea mai mare parte a cazurilor (circa 41%), muribundul isi intampina vizitatorul din lumea cealalta fericit si seren. In halucinatii, nu se face aluzie la un mort, ci la subiectii de aici.

Si-a vazut mama pe care nu a cunoscut-o

Astfel, o fetita de 11 ani, suferind de o afectiune cardiaca congenitala, o vede pe mama sa, imbracata intr-o rochie alba, care tine in mainile sale o rochie asemanatoare, ce ii este destinata. Fetita este fericita si surade. Ea ii cere doctorului Osis sa o lase sa se ridice, pentru ca mama ei a venit sa o ia in excursie. Viziunea a durat o jumatate de ora si a lasat-o intr-o stare de pace pana la moartea ei, care a survenit 4 ore mai tarziu. Dar ea nu-si cunoscuse niciodata mama, caci aceea murise cand a adus-o pe lume. Nu putea fi vorba de o amintire afectiva.

Cartea mortilor tibetani

Adeverite de unii, dar negate de altii, aceste aparitii nu au intrunit unanimitatea. „Cartea mortilor tibetani” afirma ca toate intrunirile avute de muribund in starea de „bardo”, adica noua viata de dupa moarte, nu sunt decat proiectii mentale.

Se stie ca anumite stari patologice (accidente cerebrale, uremie, febra puternica) favorizeaza halucinatiile, asa cum o fac morfina sau anumite calmante. Dar, in aceste situatii de tulburari psihice, viziunile incep sa fie confuze si incoerente. In marea lor majoritate, marturiile muribunzilor, studiate atent de dr. Osis, nu erau cauzate nici de dezordini cerebrale, nici de intoxicatii medicamentoase.

Aparitiile nu sunt proectii ale dorintelor

Se spune ca halucinatiile sunt adesea proiectii ale conflictelor interioare, ale dorintelor, ale angoaselor individului. Daca muribunzii ar fi inventat fantasme asupra a ce este dincolo, pentru a atenua credinta lor in moarte, aceste fantasme trebuiau sa traduca dorinta de a invinge.

Nu este cazul. Deci, aparitiile nu sunt proiectii ale dorintei muribundului. Dr. Osis a concluzionat ca „ansamblul acestor elemente cadreaza foarte bine cu ipoteza conform careia aparitiile sunt entitati distincte si nu simple proiectii izvorate din creierul muribunzilor. Pe neasteptate, o entitate spirituala i se arata. O „fiinta de lumina”, care pare a-l interoga prin mesaje intuitive asupra valorii vietii sale”. Dr. Neal Krupp, director al Departamentului de psihiatrie din Cleveland, mi-a comunicat o poveste uluitoare: aceea a unui camionagiu strivit sub motorul lui, declarat mort din punct de vedere clinic si apoi readus la viata. El a declarat medicului ca isi amintea ca a vazut doua fiinte luminoase care il asteptau intr-un tunel si care veneau sa-l caute. Inainte de capatul tunelului, cele doua entitati se sfatuira si camionagiul le-a auzit spunand: „Nu este momentul”. El a fost, apoi, insotit de acestea pana la intrarea in tunel… si a revenit la viata.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 − fifteen =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.